SEXUALITATE ŞI PSIHOSEXUALITATE

Dacă în România, abordarea sexualităţii umane într-un cadru ştiinţific organizat a demarat relativ recent în domeniul sexologiei, psihosexologia este aproape inexistentă. Datorită unei cauzalităţi complexe, începând cu paradigma culturală şi mergând până la nivelul de dezvoltare şi modernitate educaţională, sexualitatea ramâne încă un domeniu „tabu“, timid abordat atât în lumea ştiinţifică cât şi în procesul educaţional din şcoli.

De foarte multe ori nu avem acces sau nu suntem în posesia unor informaţii corecte privind sexualitatea, deşi considerăm că suntem informaţi sau că putem găsi uşor informaţii corecte pe internet. Modelul nostru cultural ne împiedică să apelăm la un specialist, fie că nu ştim unde să îl găsim, fie din jenă de cele mai multe ori. Majoritatea duc povara unor astfel de probleme toată viaţa.

Studiile ne arată că peste 85% dintre persoanele active sexual au anumite probleme specifice legate de sexualitate, de mai mic sau mai mare impact, unele fiind de natura unor convingeri disfuncţionale, conştiente sau inconștiente. În România mai puţin de 1% apelează la un specialist, deşi problemele ar fi uşor rezolvabile. Problemele sau întrebările care ne preocupă mai mult sau mai puţin în acest domeniu, ar fi mult mai eficient să le discutăm cu un specialist în sexologie și psihosexologie.

În perioada pubertății și adolescenței există o problematică specifică acestei vârste, atât la băieți cât și la fete. Problematica ține pe de o parte de modificările procesului de maturizare sexuală la nivel fizic, dar în același timp și de modificările psihosexuale. În încercarea tânărului de a căuta răspunsuri la întrebările delicate și foarte intime, cel mai frecvent aceștia caută pe internet, o sursă cu puține baze științifice, predominată de bloguri și pagini de amatori, blogeri și articole religioase.

Adulții nu sunt mai puțin confruntați cu problematica sexuală, cum s-ar putea considera fiind deja la maturitate. Uneori dimpotrivă, sunt prizonierii lipsei de educație sexuală și psihosexuală și a modelului cultural în care sexualitatea este un „tabu“. Studiile ne arată că adulții își controlează mai bine comportamentul sexual către modelul social-cultural dorit de societate, ceea ce nu îi ferește de frustrări mai mult sau mai puțin conștiente. Fără a putea avea studii complete, totuși ceea ce este cunoscut din cercetările existente, arată că peste 50% dintre cuplurile mai vechi de 5 ani au nemulțumiri sau frustrări, mai mult sau mai puțin manifestate sau conștiente.

Un număr semnificativ de femei au o formă de anorgasmie, pe fondul unui model cultural de mii de ani, cât timp femeia a fost considerată inferioară bărbatului și de multe ori un „obiect sexual“. Aceste frustări fie ele conștiente sau mai puțin conștiente, afectează calitatea vieții, sentimentul de fericire și împlinire în cuplu. Adultul mai are de înfruntat o mare provocare, atunci când devine părinte și ar fi de dorit să știe să gestioneze educația copilului și din punct de vedere sexual, cu atât mai mult cu cât școala nu o face sau o face formal, iar sursele de informare pentru copilul lor este de cele mai multe ori internetul și eventual prietenii.

În puținele situații în care diriginții invită pentru orele de educație sexuală „specialiști“, aceștia sunt fie studenți de medicină, fie tineri medici sau psihologi care nu au nici un fel de pregătire de specialitate în sexualitate. Astfel educația se reduce la simple informații despre prevenția sarcinilor nedorite și protejarea față de BTS (boli cu transmisie sexuală). Deși utile, aceste informații ele reprezintă mult, mult prea puțin în complexitatea sexualității umane.

Atunci când vine vorba de fantezii sexuale, fetișuri, masturbare, practici sexuale diverse, abordarea devine și mai complexă și controversată pe fondul modelului socio-cultural. Cu toate că țările europene sau SUA se consideră țări evoluate, le putem analiza abordarea în raport cu vechile texte indiene din antichitate cum ar fi Kama Sutra dublate de provocările contemporane ale modelelor relațiilor, pentru a înțelege cât de departe sunt de înțelegerea și gestionarea optimă a complexității sexualității umane.

Identitatea sexuală, atracția sexuală, orientarea sexuală, apariția comunităților LGBTQ+ ca noi grupuri sociale de minorități sexuale, sunt subiecte care depășesc astăzi până și majoritatea specialiștilor cu pregătire medicală sau psihologică. Statisticile ne arată că peste 95% dintre specialiștii din domeniul medical sau psihologic nu pot explica nici măcar termenul/ acronimul „LGBTQ+“. În această situație ne putem pune o întrebare simplă: cum ar putea un adolescent sau un părinte să gestioneze o problematică atât de complexă cum este cea LGBTQ+? Pe lângă complexitatea temei se adaugă prejudecățile completate de presiunea socială și religioasă. De cele mai multe ori confruntarea cu aceste problematici sunt soldate cu adevărate drame și multe suferințe tăcute.

Atunci când specialiștii în educație, medicină sau psihologie sunt depășiți de acestă temă, situația devine și mai dramatică. Pentru a analiza în ce măsură cabinetele de specialitate, medicale, de psihologie, de psihoterapie sau educație sexuală sunt pregătite pentru a gestiona aceste tipuri de situații, am putea analiza un element simplu: câte dintre acestea au afișat simbolul „Gay Friendly“ / „LGBTQ+ Friendly“ sau cel puțin dacă știu cum arată acest simbol. În acest sens Google este mult avansat în această zonă, având în codul etic precizarea explicită în politicile sale: „...nici un tip de discriminare încluzând discriminări pe baza orientării sexuale sau a identității de gen...“.